Acum o luna si 3 saptamani a venit pe lume fetita nasilor de cununie (eveniment cu ocazia caruia am avut intentia de a-mi crea blogg, dar..m-a luat valul)- o frumusete de copil cuminte, care ne-a inmuiat sufletul tuturor cu ochii ei albastrii, si ne-a uimit cat de precoce sunt copii in ziua de azi.
Azi dimineata a venit pe lume si baietelul prietenilor nostrii (finii lu' nasu, lu' nasu :D) - un bebelus grabit sa-si cunoasca parintii cat si ei pe el, pe care abia asteptam sa-l vedem, sa ne dam fiecare (din nou) cu presupusul cu cine seamana, ce culoare vor avea ochii :) .
Se mareste familia....vin urmasii...si ne fac sa ne gandim si la ziua de poimaine, nu doar la cea de maine, ne ambitioneaza, ne umezesc ochii si ne incalzesc sufletul, ne fac sa fim mai buni, mai calzi si mai zambitori :) (sau cel putin pana cresc si...vin acasa cu prietenul/prietena sau umbla prin cine stie ce cluburi si tatii isi rod unghiile prin casa, ca asa sunt ei prapastiosi :D).
P.S. " De ce copilul isi iubeste mama atat de mult? Pentru ca e singura fiinta de pe lumea asta care stie cum ii bate inima din interior..."
24 august 2011
22 august 2011
2 anisori - mergem bine pe picioare si vorbim corect :)
M-am hotarat sa intru si eu in lumea asta controversata a blogger-ilor - dupa indelungi discutii cu mine :P
Am tot zis sa gasesc un eveniment important pt mine sa fac acest pas, si...am gasit : serbam 2 ani de casnicie, care au trecut - cu bune, cu rele(putine) - atat de repede, de inca mai simt urma emotiilor de atunci, fluturii in stomac si nerabdarea de ne vedea eleganti si gata de un drum nou.
Nu stiu ce o sa aduca viata, nu stiu care sunt puntile ce le vom avea de trecut, dar deocamdata prezentul este linistit, cu ras si tinut de mana, cu ganduri bune si ochi senini spre viitor.
Stati fara grija, blogg-ul asta nu o sa fie doar despre el :) - Ady - ci despre mine, ca e al meu :P
Deci sa crestem (mai) mari, sanatosi, voiosi, voinici, cu ce dragi mereu aproape si cu viata lunga :)
Am tot zis sa gasesc un eveniment important pt mine sa fac acest pas, si...am gasit : serbam 2 ani de casnicie, care au trecut - cu bune, cu rele(putine) - atat de repede, de inca mai simt urma emotiilor de atunci, fluturii in stomac si nerabdarea de ne vedea eleganti si gata de un drum nou.
Nu stiu ce o sa aduca viata, nu stiu care sunt puntile ce le vom avea de trecut, dar deocamdata prezentul este linistit, cu ras si tinut de mana, cu ganduri bune si ochi senini spre viitor.
Stati fara grija, blogg-ul asta nu o sa fie doar despre el :) - Ady - ci despre mine, ca e al meu :P
Deci sa crestem (mai) mari, sanatosi, voiosi, voinici, cu ce dragi mereu aproape si cu viata lunga :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)