Inca unul :)

Inca stau sa ma gandesc cat de repede trece timpul. Acum trei ani pe vremea asta, ne chinuiam sa ne revenim dupa nunta; a fost frumos: i-am avut pe cei dragi aproape, ne-am distrat ca niciodata pana atunci si am facut multe din lucrurile pe care ni le-am dorit. Pentru ca pe durata intregii nunti am trait tot felul de emotii, prima zi de dupa a fost ziua in care ne-am tras sufletul, am recapitulat si...am realizat ca am facut cea mai buna alegere - in multe privinte.
Astazi, la 3 ani si 1 zi :), inca mai cred asta - am alaturi un om grozav, suntem sanatosi, ne bucuram unul de altul si inca avem oameni dragi aproape.
Chiar daca unii au uitat ca pe 22 august e ziua noastra (unii de la care nici nu ne asteptam sa uite), chiar daca ziua de munca a fost foarte obositoare, chiar daca ne asteptam sa avem energia sa sarbatorim altfel,  cand am ajuns acasa am mai avut puterea sa ne tinem in brate si sa ne dorim multi ani frumosi.
Si mi-as dori sa avem in fiecare an resursele sa ne bucuram unul de altul de ziua noastra, indiferent de unde vom fi, indiferent de cat de obositi am ajunge acasa, indiferent de cine isi va aminti de noi.


                                      Asa ca...LA MULTI ANI, ALINA si ADI, 22 august 2009 :)

                                   

Prieteni ( partea I )

Pot sa spun ca am avut un concediu foarte placut anul asta, in care am facut cate putin din fiecare: rasfat pe malul marii, cura de aer curat la poalele muntilor, relaxare totala si incarcare de baterii la parinti, si timp pretios petrecut langa prieteni dragi.
Intotdeauna m-am gandit ca am avut parte de prieteni buni, pe care sa ma bazez, care sa ma ajute sa scot capul deasupra cand am nevoie, pe care sa-i pot suna la orice ora si sa imi raspunda fara a (ma) injura in gand; concediu asta mi-a demonstat ca asa si e :)
Desi ne vedem cam odata pe an (aproximativ), ne comportam de parca nu ne-am fi vazut de saptamana trecuta, ne simtim de parca lucrurile stau asa de cand lumea. Anul asta am simtit....ca parca am crescut toate....ca parca suntem "oameni mari cu acte in regula", fiecare cu asteptari si planuri mari....si m-am bucurat (din tot sufletul) ca fiecare e pe picioarele sale, ca fiecare isi urmeaza cursul vietii fara sa uite de unde a plecat. Da, e adevarat, ca nu am fost "gashca intreaga", dar cele care au lipsit au o scuza a naibii de buna, aceea ca...isi croiesc drum in viata:) si pentru asa sunt iertate :)
Mi-as dori ca distantele sa fie mai mici si vizitele mai dese, dar pentru ca asa stau lucrurile, nu pot sa spun decat ca pretuiesc cu atat mai mult tot ce mi se intampla.
Si vreau sa le multumesc pe rand, fiecareia in parte, pentru ca m-au invatat atatea lucruri:
Dianei-pentru tot ce imi ofera cu atata generozitate, omul fara de care nu mi-as imagina lumea in care traiesc;
Luminitei-pentru increderea in mine pe care mi-o da de fiecare data cand este langa mine;
Cutza (Adriana), omul care ma face sa cred ca totul pe lumea asta este posibil daca iti doresti suficient;
Bobocelul(Roxana), luptatoarea care face acum ce si-a dorit, indiferent cat de greu si potrivnic a fost drumul;
Katy, optimista care stie sa rada si sa vada partea plina a paharului, desi el nu e intotdeauna jumi-juma...;
Diana Mica (Macarena Mica :D),care are un ras molipsitor si care stie ce inseamna responsabilitatea, desi varsta nu ar spune-o :)
Si....LUI (ADI), ca intelege nevoia mea de aceste persoane atat de speciale, frumoase si deosebite.
P. S. Pentru ca  Elena si Nicoleta fac parte din alt "catalog" (la fel de drag mie), promit sa le spun si lor cat de mult inseamna in viata mea, cu proxima ocazie. :)