Primavara

A trecut jumatate de an.....si am zis ca renunt, ca nu o sa mai scriu. Dar m-am razgandit pentru simplu fapt ca...simt uneori nevoia sa scriu ce e in sufletul meu.
De cand ma stiu eu imi place primavara - imi place sa ma trezesc dimineata cu soarele in geam, imi place cum ma face sa ma simt lumina care inunda toata casa, parca efectiv ma dezmorteste. Si imi place ca ma face vesela si cu chef de viata :)
Astazi sunt rasfatata - sunt acasa (deocamdata!), fara vre-un program anume, micul dejun l-am mancat in varful patului (si culmea, sotul meu nu s-a suparat :D ), cafeluta e delicioasa si cred ca baia cu spuma (care urmeaza) va fi grozava.
Astazi sunt increzatoare ca vor urma zile bune, ca poate vom fi si noi calzi ca soarele asta bland, ca poate vom scoate din noi ce e mai bun, ca poate vom invata si noi sa inflorim ca toate florile astea frumoase.
Va doresc tuturor O PRIMAVARA MINUNATA, CALDA, SENINA SI PLINA DE FLORI!

Inca unul :)

Inca stau sa ma gandesc cat de repede trece timpul. Acum trei ani pe vremea asta, ne chinuiam sa ne revenim dupa nunta; a fost frumos: i-am avut pe cei dragi aproape, ne-am distrat ca niciodata pana atunci si am facut multe din lucrurile pe care ni le-am dorit. Pentru ca pe durata intregii nunti am trait tot felul de emotii, prima zi de dupa a fost ziua in care ne-am tras sufletul, am recapitulat si...am realizat ca am facut cea mai buna alegere - in multe privinte.
Astazi, la 3 ani si 1 zi :), inca mai cred asta - am alaturi un om grozav, suntem sanatosi, ne bucuram unul de altul si inca avem oameni dragi aproape.
Chiar daca unii au uitat ca pe 22 august e ziua noastra (unii de la care nici nu ne asteptam sa uite), chiar daca ziua de munca a fost foarte obositoare, chiar daca ne asteptam sa avem energia sa sarbatorim altfel,  cand am ajuns acasa am mai avut puterea sa ne tinem in brate si sa ne dorim multi ani frumosi.
Si mi-as dori sa avem in fiecare an resursele sa ne bucuram unul de altul de ziua noastra, indiferent de unde vom fi, indiferent de cat de obositi am ajunge acasa, indiferent de cine isi va aminti de noi.


                                      Asa ca...LA MULTI ANI, ALINA si ADI, 22 august 2009 :)

                                   

Prieteni ( partea I )

Pot sa spun ca am avut un concediu foarte placut anul asta, in care am facut cate putin din fiecare: rasfat pe malul marii, cura de aer curat la poalele muntilor, relaxare totala si incarcare de baterii la parinti, si timp pretios petrecut langa prieteni dragi.
Intotdeauna m-am gandit ca am avut parte de prieteni buni, pe care sa ma bazez, care sa ma ajute sa scot capul deasupra cand am nevoie, pe care sa-i pot suna la orice ora si sa imi raspunda fara a (ma) injura in gand; concediu asta mi-a demonstat ca asa si e :)
Desi ne vedem cam odata pe an (aproximativ), ne comportam de parca nu ne-am fi vazut de saptamana trecuta, ne simtim de parca lucrurile stau asa de cand lumea. Anul asta am simtit....ca parca am crescut toate....ca parca suntem "oameni mari cu acte in regula", fiecare cu asteptari si planuri mari....si m-am bucurat (din tot sufletul) ca fiecare e pe picioarele sale, ca fiecare isi urmeaza cursul vietii fara sa uite de unde a plecat. Da, e adevarat, ca nu am fost "gashca intreaga", dar cele care au lipsit au o scuza a naibii de buna, aceea ca...isi croiesc drum in viata:) si pentru asa sunt iertate :)
Mi-as dori ca distantele sa fie mai mici si vizitele mai dese, dar pentru ca asa stau lucrurile, nu pot sa spun decat ca pretuiesc cu atat mai mult tot ce mi se intampla.
Si vreau sa le multumesc pe rand, fiecareia in parte, pentru ca m-au invatat atatea lucruri:
Dianei-pentru tot ce imi ofera cu atata generozitate, omul fara de care nu mi-as imagina lumea in care traiesc;
Luminitei-pentru increderea in mine pe care mi-o da de fiecare data cand este langa mine;
Cutza (Adriana), omul care ma face sa cred ca totul pe lumea asta este posibil daca iti doresti suficient;
Bobocelul(Roxana), luptatoarea care face acum ce si-a dorit, indiferent cat de greu si potrivnic a fost drumul;
Katy, optimista care stie sa rada si sa vada partea plina a paharului, desi el nu e intotdeauna jumi-juma...;
Diana Mica (Macarena Mica :D),care are un ras molipsitor si care stie ce inseamna responsabilitatea, desi varsta nu ar spune-o :)
Si....LUI (ADI), ca intelege nevoia mea de aceste persoane atat de speciale, frumoase si deosebite.
P. S. Pentru ca  Elena si Nicoleta fac parte din alt "catalog" (la fel de drag mie), promit sa le spun si lor cat de mult inseamna in viata mea, cu proxima ocazie. :)

13 :)

Acum 13 ani am cunoscut un baiat.....vesel, optimist, cam strengar si aparent ignorant cam cu tot ce-l inconjura....
Dupa atatia ani, acest baiat a devenit....barbat in toata regula, cu responsabilitati, la fel de vesel si optimist, deloc ignorant.....si sotul meu!
Stiu ca 13 de multe ori nu aduce noroc, dar stii ca eu sunt...."altfel" si fac parte din categoria celor carora cifra asta le aduce noroc, asa ca...imi doresc sa avem un an 13 minunat, pe care sa-l urmeze multi altii - frumosi, veseli si optimisti (ca tine)!
La Multi Ani dragul meu Sot, de ziua Noastra!

Acasa

Incepand de ieri notiunea de "acasa" a capatat noi intelesuri.
Oficial suntem "asezati la casa noastra", dupa multe chinuri, ganduri, riscuri asumate si asteptari.
Nu stiu sa exprim in cuvinte ce simt....un amalgam de emotii, bucurii, liniste sufleteasca (si nu numai, avand in vedere ca locuim in bloc nou si ceilalti vecini inca nu s-au mutat :D) si multa speranta.
Sper ca aici, acasa, va fi locul unde ne vom regasi in fiecare dimineata cu soarele batand in geam, ca aici vom sarbatori toate lucrurile bune cu cei dragi langa noi, ca de aici ii vom arata copilului nostru ce culoare are cerul si ca, tot aici, vom gasi intotdeauna puterea si resursele sa mergem mai departe.
Sper ca toti cei ce-si doresc o casa a lor sa o aiba!

Multumesc Sofienilor ca ne-au gazduit (desi i-am despagubit prin mancarea buuunnnaaa ce-am gatit-o:P) si mi-as dori sa avem cu totii frati aproape, sa intinda o mana de ajutor la nevoie.

P.S. Nicoleta - bun venit in casa (voastra) noua!!

Mos Nicolae

De cand eram mica, nu exista zi de Sf Nicolae sa nu o astept cu drag, sa nu ma bucur ca si eu, printre altii, o sa primesc ceva! Ca s-a gandit cineva special la mine, ca merit eu sa primesc o bomboana, ca am fost cuminte si sigur o sa afle si Mos Craciun si o sa vrea sa ma viziteze.
Sigur ca acum, dupa atatia ani, situatia nu s-a schimbat prea mult...doar imi doresc lucruri putin diferite: liniste sufleteasca, intelegere cu cei dragi si de ce nu, un gram de noroc sa-mi iasa lucrurile ce mi le doresc. Desi situatia de criza este tot mai acuta, nu stiu cum as putea trece de noaptea asta fara sa pun ceva intr-o pereche de incaltaminte, indiferent cat de mic....sa aduc un zambet si o bucurie pt maine dimineata, sa umblu pe furis sa nu ma prinda Adi (desi este logic ca stie ca i-am luat ceva, dar sa nu ma vada!)
Sper din tot sufletul ca sentimentul asta sa nu dispara vreodata, sa sper mereu ca Mos Nicolae o sa ma viziteze in fiecare an si atunci cand voi avea copii, sa am puterea sa le dau si lor din credinta mea ca Mosul aduce dulciuri pentru a ne imbuna sufletul, pentru a ne face mai calzi si mai prietenosi unii cu altii.
Sper sa va aduca Mosul in ghetute tot ce va doriti!

P.S. Multumesc Lumi, ca mi-ai reamintit bunatatea de Mos Nicolae!

Ganduri

Am revenit...ca tare a trecut mult :)
E tarziu si sunt inca la serviciu...si bineinteles ca as face orice altceva decat sa lucrez...ca si asa nu mai dau nici un randament...
Nu stiu de ce, ma tot gandesc acasa, la parinti....
Cred ca mi-e dor...de liniste, din aia de acasa, de o vorba buna spusa de mama, de o sedinta de oameni mari cu tata - ca ala a facut, ala a dres - de o mancarica buna cum numai mama pe lumea asta face....
Am cunoscut odata o femeie care spunea ca asa cum te mangaie mama cand te asezi pe bratele ei, indiferent de varsta, nu o sa te aline nimeni niciodata. Si asa e... chiar daca sunt de atatia ani plecata de acasa...sufletul parca vrea o farama de acolo..
Si mi-e dor de anii din urma...cu mai putine griji; ma intalneam cu prietenul meu (devenit sot acum) si puneam tara la cale...cand o sa ne facem noi mari....cate o sa ma facem! Ne-am facut mari, ne-am facut o familie, si...grijile au crescut odata cu noi...si planurile parca s-au facut si mai mari si ele...Si tot speram sa le deslusim pe toate si sa le rezolvam :)
Dar sa fim noi sanatosi...si sa ne bucuram de cei dragi, chiar daca de unii ne despart kilometrii....